Țigla în 10 tipuri de șarpante

Imaginea unei case o găsim în toate cărticelele pentru copilasi. Fiecare om are acesta primă legatură între cuvânt și imagine, iar ea este formată, de obicei, dintr-un dreptunghi cu un triunghi deasupa ce reprezintă acoperișul. Poate că acestă familiaritate a aspectului unei construcții este motivul pentru care iubim acoperișurile în șarpantă.

Șarpantele au funcția de a proteja construcția de apa provenită din intemperii, iar datorită dimensiunii lor, ele au un rol important în compunera imaginii unei clădiri.

Odată cu apariția hidroizolațiilor (în perioada postbelică), arhitecții au avut posibilitatea tehnică de a realiza acoperișuri tip terasă, dar cu toate acestea, oamenii au continuat să fie atrași de șarpante. Astfel avem arhitecți ce au reinterpretat șarpantele, creând astfel o arhitectură de calitate.

Atunci când proiectează un acoperiș, arhitecții pot alege dintr-o mare varietate de materiale. Plăcilor metalice, ceramice, asfaltice sau de altă natură au un impact major asupra esteticii proiectului, costurile sale, caracteristicile sale termice și chiar dimensionarea structurii de rezistență.Plăcile ceramice sunt un material greu, care necesită o structură de susținere robustă. De asemenea, este întotdeauna esențial, ca și în cazul oricărui alt tip de țiglă, să acordăm atenție unghiului minim și maxim de înclinare. Din acest motiv, mai jos am enumerat 10 tipuri de acoperișuri care suportă instalarea țiglei pe post de învelutoare:

1. Acoperiș în două ape:

Cel mai comun tip, format din două planuri care pot fi simetrice sau asimetrice. Poate include streașină sau nu. În cele din urmă, acest tip de acoperiș este foarte funcțional: este ușor de construit, drenează bine apa, facilitează ventilația și se adaptează la majoritatea proiectelor arhitecturale.

2. Acoperiș în patru ape:

Și acesta este destul de comun. O construcție puțin mai complexă, compusă din 4 planuri înclinate. Este potrivit mai ales pentru regiunile cu vânt puternic, deoarece niciunul dintre frontoane nu reprezintă o barieră pentru trecerea vântului.

3. Acoperiș olandez:

Similar cu un acoperiș cu două ape, dar cu două planuri pronunțate de înclinare. Acest tip de acoperiș oferă acces la mansardă, pe lângă adăugarea de lumină naturală și spațiu suplimentar.

4. Acoperiș de mansardă:

Foarte comun în Paris, acesta este un acoperiș cu patru laturi constituit din 8 planuri, cele inferioare fiind înclinate abrupt și cele superioare situate aproape plate, oferind spațiu sub acoperiș.

5. Acoperiș plat:

Cu toate ca fizica ne învață că apa nu stă pe o suprafață perfect plană, în practică se realizează o pantă de nimim 1%. Astfel, majoritatea acoperișurilor plate nu sunt 100% plate, dar ușor înclinate. Această pantă subtilă permite apei să se scurgă mai bine. Pentru aceste acoperișuri nu putem folosi țigla ca învelitoare, dar plăcile ceramice da. Astfel, dacă avem o casă cu o parte din acoperiș plată, putem lega zonele acoperite cu țiglă de cele cu plăci ceramice lise pentru a obține un efect cromatic uniform.

6. Acoperiș într-o singură apă:

Un plan unic, care oferă spațiu pentru ferestre mari și tavan înalt.

7. Acoperiș fluture:

Două planuri înclinate către o dolie centrală. Acest tip de acoperiș oferă multă lumină și ventilație, dar detalierea jgheaburilor trebuie făcută foarte bine pentru a evita problemele de infiltrare.

8. Acoperiș tip hambar (Gambrel):

Poate fi caracterizat ca un acoperiș cu două ape, dar cu patru pante diferite. Acest lucru permite o mai bună utilizare a spațiului interior.

9. Acoperișul cu lucarne:

Acesta este caracterizat de prezenta lucarnelor (ferestrele acoperișului) care luminează și măresc spațiul interior existent. Acestea creează spațiu util în afara acoperișului și oferă lumină naturală suplimentară și ventilație.

10. Acoperiș în formă de M:

Compus din două sau mai multe acoperișuri cu două ape, este des utilizat la constructiile insiruite sau hale industriale.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer